Într-o democrație fiecare om trebuie să aibă o atitudine activă asupra societății în care trăiește și trebuie să lupte pentru a o păstra curată și nobilă.

Convingerea mea este că literatura are un rol esențial în viața unui om, atât din perspectiva celui care scrie cât și din perspectiva celui care citește. Literatura are o funcție de înțelegere, de dezvoltare și de confort interior. Cel care scrie își pune timpul și, pe lângă acesta, spațiul său intim, produsul creativității sale, la dispoziția celui care are disponibilitatea de a citi. Deseori ca scriitor îți trebuie curaj să faci asta deoarece aruncarea gândul tău în eter presupune asumarea unei responsabilități.

Creativitatea celui care scrie este o combinație între procesele afective și cognitive conștiente sau subconștiente, dar pentru a deveni artă ea trebuie să aibă o motivație. Așadar orice creație literară pleacă de la o motivație, fie că ea e denumită inspirație sau altfel și are ca scop un fel de eliberare interioară care se transformă apoi într-o dăruire a unei intimități.  Produsul creației este unul dintre cele mai intime și mai profunde elemente din ființa unui om. Fiecare creație, bună sau proastă, este însă o experiență existențială care merită sau nu împărtășită de cel care scrie, merită sau nu preluată de cel care citește, în funcție de disponibilitatea fiecăruia. Un critic literar îmi spunea odată ca scriitorul trăiește pentru a scrie, pentru el scrisul este oxigenul necesar pentru a trăi, un scriitor nu poate să nu scrie într-o zi, el este dependent fizic de scris. Cu adevărat un scriitor, chiar atunci când nu are puterea sau posibilitatea să scrie în mod fizic, material, activitatea aceasta se petrece în mintea sa, acesta își așază cuvintele în scoarța sa cerebrală, în vene și atunci cuvintele și ideile sale devin colesterolul, pietrele la rinichi care îl macină, îl sufocă. Acel om face din toate evenimentele vieții lui sau ale altora un material pentru lumea sa literară. Valoarea unei creații se naște însă atunci când exigența scriitorului este pe măsura exigenței criticii exterioare lui, când ceea ce scrie el este potrivit realității imediate și un pic mai mult decât atât. Un scriitor trebuie să vină cu soluții existențiale sugerate și în același timp să capteze atenția cititorului, să emoționeze, să distreze, să dezvolte într-un fel pe cel care citește.

Fără literatură, ca de altfel, fără orice formă de cultură, oamenii își pierd contactul cu o anumită structură a evoluției, iar societatea are în sine doar de pierdut, la fel ca fiecare individ în parte.