Demnitate

06.12.2017

Regele a murit!  Primul adevăr pe care l-am aflat după moartea Regelui, a fost că tot ceea ce știam eu despre ce s-a petrecut în 1945 si în 1947 au fost minciuni.

Al doilea adevăr a fost o certitudine: nu știu dacă toți, dar cei mai mulți dintre cei care au condus țara după 1989 au fost comuniști, securiști sau prieteni cu aceștia. Și cu adevărat: cei care au luptat la Revoluție, nu au fost cei care au câștigat. 

Al treilea adevăr a fost că, odată cu moartea Regelui, vom intra și noi, nu doar monarhia, într-o nouă eră, care va fi a Europei sau a Rusiei, a treia posibilitate nu există. Asta în eventualitatea în care scăpăm ca prin urechile acului de vreun război nou mondial. Înfruntarea și victoria din lunile următoare va depinde tot de curajul noilor generații, de cât pot sacrifica ei, ca să ne păstrăm țara pe o linie modernă, democratică, spre un drum pe care România cu toată istoria și toată ființa ei, și l-a dorit.

Al patrulea adevăr a fost că Regele a realizat din vreme ce se întâmplă în România, de aceea a preferat să stea departe. El a realizat că România nu este încă liberă, iar el era prea bătrân și prea slab ca să mai poată face ceva.

Al cincilea adevăr a fost acela rezultat din comparația dintre caracterul regelui Mihai și românii pe care îi știm. De aici rezultă că noi am uitat de demnitate, ca poate, unii dintre noi, nici nu au auzit vreodata de așa ceva. Demnitatea este ceea ce creează respectul, toleranța, gradul de dezvoltare al unui individ și ea dă, esența unui caracter, atât individual, cât și ca nație.

Demnitatea este primul și cel mai valoros lucru pe care comuniștii l-au distrus în moralitatea românului, a poporului român. 

Fără demnitate nu vom fi nimic și tot ceea ce vor face nu va fi decât fără nici o valoare.

Credința adevărată care schimbă ființa, demnitatea, respectul, tolența, înțelegerea, răbdarea, perseverența, corectitudinea, seriozitatea-iată ce lipsește încă din chipul de azi al poporului român. 

Oberasbach, 6.12.2017